Un plen festiv cu participarea revoluționarilor, oficialităților locale și elevilor din județ a marcat recent comemorarea Revoluției din 1989, oferind un prilej de a reflecta asupra impactului acestei mișcări istorice pentru libertate și democrație. Evenimentul a inclus mărturii emoționante, potrivit celor relatate de participanți în cadrul reuniunii.
Mărturii din timpul Revoluției și importanța fotografiilor document
Fotograful Constantin Duma, care a surprins imagini din perioada Revoluției, a rememorat cu emoție pericolul și responsabilitatea pe care le simțea. „Mi-a fost foarte frică în toată perioada, până când a plecat Ceaușescu. Aveam un frate fugit în 1981, știam că orice mișcare era riscantă, iar fotografia, fiind un document, putea să mă coste libertatea. Simțeam că se întâmplă ceva, ce anume nu știam, dar era datoria celor prezenți să prindă aceste secvențe de istorie”, a explicat el teribilul context de atunci.
Una dintre cele mai simbolice fotografii realizate de Duma este cea din 20 decembrie, care înfățișează grupuri de revoluționari cu steaguri și un preot, evocând puternic momentul. „Toate fotografiile sunt importante pentru că nimic nu poți relua fără să te ancorezi în ceea ce realitatea a fost atunci. Memoria se schimbă, amintirile sunt rotunjite, dar fotografia nu”, a subliniat el, evidențiind valoarea documentară a imaginilor păstrate.
Amintiri și speranțe ale revoluționarului Filip Mehedinți
Filip Mehedinți, revenit în Timișoara pentru comemorare după o plecare în SUA în 1990, a rememorat implicarea sa în Revoluție. „Am fost unul dintre cei din balconul Operei. Am plecat pentru că mi-am dat seama că idealurile Revoluției nu se împlinesc. Astăzi mă deranjează cum clasa politică ignoră poporul, idealurile Revoluției. Când aud «Timișoara», îmi vine să plâng. Au fost momente sublime, ce nu am crezut că le pot trăi”, a declarat el cu glas încărcat de emoție.
Mehedinți a accentuat nevoia de unitate între revoluționari și a exprimat dorința unei colaborări consolidate pentru a continua schimbările începute în 1989: „Nu cred că se poate face o schimbare acum, dar dacă aș putea să fac un bulgăre, aș coaliza toți revoluționarii și am putea face ceva împreună.”
