Moment crucial pentru viitorul financiar al Europei: prezentarea, de către Ursula von der Leyen, miercuri, 16 iulie, a proiectului de buget al UE pentru următorii 7 ani. Cadrul financiar multianual (CFM), așa cum este cunoscut imensul plan de cheltuieli pe termen lung, se va aplica între 2028 și 2034. Faptul că au fost prevăzuți doi ani pentru negocieri cu privire la conținutul bugetului este un semn că - ca de obicei - von der Leyen se așteaptă la o luptă uriașă cu guvernele naționale, care trebuie să convină în unanimitate asupra conținutului acestuia, arată, într-o analiză, jurnaliștii Politico. Mario Draghi, fostul prim-ministru al Italiei, renunțase la funcție atunci când i-a sunat telefonul. Era septembrie 2023, iar biroul Ursulei von der Leyen dorea să știe dacă fostul demnitar ar putea îndeplini o ultimă sarcină pentru Bruxelles, și anume să găsească o modalitate de a face Europa din nou competitivă. „A trebuit să mă gândesc câteva zile, înainte de a răspunde afirmativ”, și-a amintit Draghi mai târziu, atunci când și-a publicat raportul final privind revigorarea economiei Uniunii Europene. „Sarcina părea să fie atât de descurajantă, atât de dificilă...”. Miercuri, ideile lui Draghi privind competitivitatea vor fi din nou în centrul atenției atunci când von der Leyen își va dezvălui proiectul pentru următorul buget pe șapte ani al UE, în ceea ce reprezintă un moment definitoriu al mandatului său de președinte al Comisiei Europene. Oficialii Comisiei și-au petrecut sfârșitul de săptămână blocați în reuniuni-maraton, pentru a finaliza propunerea. Miza nu putea fi mai mare. Propunerea CFM va trebui să finanțeze UE pentru a face față unor provocări fără precedent: un război comercial cu America lui Donald Trump, un război real cu Rusia lui Vladimir Putin, intensificarea concurenței din partea Chinei, conflictul din Orientul Mijlociu, schimbările climatice, migrația internațională și ascensiunea extremei drepte, cu agenda sa politică anti-Bruxelles. În cuvintele lui Draghi: „Am ajuns în punctul în care, fără acțiune, va trebui să ne compromitem fie bunăstarea, fie mediul, fie libertatea”. Bugetul de bază actual al UE este în valoare de aproximativ 1.200 de miliarde de euro, ceea ce nu reprezintă deloc o cifră mică. Dar aceasta este doar aproximativ 1% din PIB total al UE, comparativ cu 48% pentru bugetul Germaniei și 57% pentru cel al Franței. Observatori respectați - inclusiv Draghi - susțin că investițiile din sectorul public al UE sunt total inadecvate pentru a face față provocărilor cu care se confruntă continentul. Întrebarea este, cât de mare trebuie să fie „bazooka” bugetului Bruxelles-ului? Răspunsul variază foarte mult, în funcție de cine îl dă. Unele țări doresc o creștere zero, în timp ce altele doresc dublarea bugetului UE, a declarat Jan Strasky, economist principal la OCDE. „Acesta este intervalul, de la zero la dublu, iar evaluarea mea ar fi că, prin creșterea cu mai puțin de jumătate, ați putea realiza deja o mare parte din ceea ce are sens să faceți la nivelul UE”, a declarat Strasky pentru POLITICO. „Poate să spunem 20 sau 30%” - ceea ce ar duce bugetul total la aproximativ 1,3% din PIB - „dacă este bine cheltuit, ar putea fi o îmbunătățire uriașă”. Pe lângă o sumă totală mai mare, OCDE a recomandat, într-un raport publicat luna aceasta, reprioritizarea fondurilor UE existente pentru a se concentra pe apărare și pe o piață a energiei electrice mai integrată, care ar reduce costurile energiei electrice și ar contribui la stimularea creșterii economice. O parte mai mare din cheltuielile publice ar trebui transferată Bruxelles-ului, a sugerat grupul de reflecție, pentru a coordona proiecte transfrontaliere de infrastructură mai eficiente, cum ar fi interconectările electrice, și achizițiile publice în domeniul apărării. „De asemenea, nu este vorba despre căutarea soluției perfecte, ci despre culegerea beneficiilor de prim ordin”, a declarat Strasky. Alți analiști spun că Bruxelles-ul trebuie să fie și mai ambițios pentru ca UE să poată face față momentului. Potrivit lui Zsolt Darvas, unul dintre autorii unui nou studiu al think tank-ului Bruegel, pachetul de cheltuieli din CFM trebuie să se dubleze, mai mult sau mai puțin, pentru a ține cont de necesitatea de a finanța tranziția climatică și de a-și plăti datoriile Covid-19. „Uniunea Europeană se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare pentru a îndeplini priorități care sunt din ce în ce mai europene prin natura lor”, a concluzionat studiul Bruegel. „Provocările, inclusiv tranziția climatică și tranziția digitală, competitivitatea, reziliența economică, apărarea, gestionarea migrației și politica externă depășesc frontierele naționale și necesită răspunsuri coordonate și cu resurse suficiente. Însă principalul instrument financiar al UE, bugetul său - sau cadrul financiar multianual (CFM) - rămâne blocat în trecut”. Citește și Roxana Mînzatu, nemulțumită de planul bugetar al Ursulei von der Leyen. Șefa CE face concesii ca să evite o revoltă internă Darvas a propus creșterea bugetului la aproximativ 2% din PIB. O astfel de creștere ar pune bugetul UE pe drumul cel bun pentru a-și îndeplini partea sa din suma suplimentară de 800 de miliarde de euro pe an care, potrivit lui Draghi, ar fi necesară din partea sectoarelor privat și public pentru a relansa competitivitatea economică a Europei. Unele țări, inclusiv Franța, sunt de acord că bugetul UE trebuie să crească. Alții, precum Germania și Țările de Jos, nu doresc ca bugetul să crească deloc. „Suedia este atentă să nu creadă în ideea că acum avem nevoie de un buget mai mare pentru că avem noi probleme de rezolvat”, a declarat ministrul suedez pentru afaceri europene, Jessica Rosencrantz, pentru Politico. „Va trebui să facem priorități în cadrul bugetului”. Suedia este deosebit de dornică ca CFM să abordeze apărarea și securitatea, deși unii analiști spun că legislația UE împiedică blocul să facă cheltuieli militare directe prin bugetul său pe termen lung. „Cum anume ar trebui să fie formulat sau prezentat în buget, la asta va trebui să revenim”, a spus Rosencrantz. „Dar cred că apărarea, securitatea, sprijinul pentru Ucraina, precum și competitivitatea - acestea vor fi subiectele pe care un nou buget ar trebui să le abordeze.” Citește și Uniunea Europeană plănuieşte o reformă radicală a bugetului, acordând mai multă putere guvernelor naţionale. Ce schimbări mai vizează Draghi a propus, de asemenea, simplificarea radicală a bugetului, o idee pe care von der Leyen a preluat-o prin propunerea sa generală de a combina Politica agricolă comună și Fondul de coeziune - cele mai mari cheltuieli ale UE - într-un singur megafond. Un al doilea pilon al CFM, conform schițelor deja anunțate de Comisie, ar urma să creeze un nou Fond european pentru competitivitate, care să ofere capacitate de investiții pentru sectoarele-cheie și sprijin pentru cercetare. Al treilea pilon al bugetului ar fi un nou fond de acțiune externă, care ar combina ajutorul pentru dezvoltare și diplomația, conform planului inițial al lui von der Leyen. Unele țări și politicieni din UE sunt deja revoltați de aceste reforme, în special în ceea ce privește banii pentru agricultorii europeni și regiunile cu dificultăți economice. Partea cea mai dificilă - cel puțin potențial - este să se decidă de unde ar trebui să vină banii în primul rând, arată Politico. O dezbatere aprigă este deja în desfășurare cu privire la posibilitatea ca noi forme de „resurse proprii”, așa cum sunt denumite veniturile UE, să fie aprobate ca parte a noului buget, eventual prin extinderea cotei de venituri pe care Bruxelles-ul o poate obține din taxele sau acordurile financiare existente. Un motiv adesea invocat în favoarea unor noi forme de resurse proprii este acela de a diminua intensitatea dezbaterii privind contribuțiile diferitelor țări la buget, fixarea politică pe așa-numitele „solduri nete”. Țările care sunt contribuabili neți - precum Germania, Țările de Jos și Suedia - plătesc mai mult decât primesc înapoi. Acest lucru face adesea mai dificil din punct de vedere politic pentru aceste guverne să justifice în fața publicului lor intern de ce bugetul global al UE trebuie să crească. Comisarul european pentru buget, Piotr Serafin, a promis „un pachet ambițios de resurse proprii” care, „pe de o parte, va consolida capacitatea financiară a ceea ce avem aici, la nivel european, dar, pe de altă parte, va fi și acceptabil din punct de vedere politic și social pentru statele membre, dar și pentru cetățenii Europei”. El va avea nevoie de noroc de partea sa. „Nu vedem nevoia de noi resurse proprii și, cu siguranță, nu de taxe europene”, a spus suedezul Rosencrantz. „Știm că există o discuție amplă cu privire la orice, de la utilizarea veniturilor din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii și din mecanismul de ajustare la frontiera carbonului până la diferite alte forme de noi resurse proprii. Suedia nu crede că este nevoie de așa ceva. Am prefera să ne concentrăm asupra redefinirii priorităților în cadrul bugetului, ceea ce este întotdeauna dificil, dar este ceea ce trebuie să faci într-un buget național, inclusiv atunci când trebuie să abordezi noi provocări”. O modalitate de a face economii este de a împiedica acordarea „unui singur euro” oricărei țări care încalcă flagrant standardele democratice ale UE privind „statul de drept”, a adăugat Rosencrantz. Acesta este un punct de vedere care se potrivește cu obiectivele Comisiei pentru următorul CFM. Echipa lui Von der Leyen lucrează la un nou regim de „condiționalitate” care ar consolida sancțiunile financiare pentru țări precum Ungaria (n.r. și, în trecut, Polonia), despre care Bruxelles-ul a constatat că nu reușesc să susțină libertățile democratice pe care le consideră esențiale pentru valorile UE. Dar când fiecare țară din UE trebuie să fie de acord cu pachetul bugetar în întregime - inclusiv Ungaria lui Viktor Orban - nu există nicio garanție că normele privind condiționalitatea vor fi incluse în proiectul final de buget, indiferent de dorința lui von der Leyen și a comisarilor săi, arată Politico. În realitate, problema pedepsirii țărilor care nu respectă „statul de drept” revine la aceeași întrebare esențială care stă la baza întregului buget: Pentru ce este cu adevărat UE? În această eră a provocărilor globale multiple, cât ar trebui să facă împreună cele 27 de țări ale blocului, prin acțiuni coordonate în birourile înalte de sticlă și oțel din Bruxelles, și cât ar trebui să decidă acasă? În cele din urmă, amploarea și domeniul de aplicare ale bugetului final al UE vor fi expresia răspunsului colectiv al blocului la această întrebare, scriu jurnaliștii din presa externă. „Dacă ne uităm înapoi la istoria acordurilor privind următorul CFM, am văzut schimbări foarte limitate de la un cadru la altul”, a declarat Darvas, unul dintre autorii raportului Bruegel. În opinia sa, cel mai mare risc pentru ca UE să facă față provocărilor cu care se confruntă în prezent este faptul că cerința unui acord unanim între 27 de țări va „limita sever” orice spațiu pentru reformă. „Există o rigiditate uriașă”, a spus el. „Sunt puțin sceptic că vor exista schimbări majore și de data aceasta”.