Maghiarii au o zicală populară: „Visszanyal a fagyi”. Traducere: „Înghețata se linge înapoi”. Cu alte cuvinte, ai grijă, pentru că ceea ce îți place să devorezi s-ar putea să te devoreze pe tine, scrie BBC în debutul unei analize privind evoluția carierei politice a liderului maghiar Viktor Orban. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a atacat cu asiduitate viziunea liberală asupra lumii timp de cel puțin două decenii, transformând țara într-o „democrație iliberală” și într-o națiune a „libertății creștine”, după cum a numit-o el în diverse ocazii. În același timp, el a atras admiratori din întreaga lume, printre care vicepreședintele SUA JD Vance și prim-ministrul georgian Irakli Kobakhidze. Președintele SUA Donald Trump l-a numit pe Orban „inteligent” și „o persoană dură”. „Unul dintre cei mai respectați oameni, îl numesc un om puternic”, a declarat Trump în septembrie 2024. Înaintea următoarelor alegeri din Ungaria, din aprilie 2026, comunitatea LGBTQ pare să se numere printre țintele lui Orban – partidul său, Fidesz, a aprobat o nouă lege care vizează interzicerea desfășurării Pride. Și totuși, între 100.000 și 200.000 de persoane au participat luna trecută, față de doar 35.000 anul trecut. Dar văzând mulțimile uriașe care mărșăluiesc prin Budapesta pentru a sărbători mândria gay, libertatea de exprimare și dreptul la întrunire – toate în ciuda interdicției – mulți se întreabă: ar putea viziunea liberală asupra lumii să riposteze?Și, într-un fel, aceasta este o întrebare greșită. Puterea lui Orban este într-adevăr amenințată în prezent, dar nu în modul – sau din partea poporului – la care ne-am putea aștepta. Adevărata provocare nu vine din partea stângii liberale, ci din partea dreptei de centru. Peter Magyar, un bărbat de 44 de ani, fost membru al cercului lui Orban, a apărut ca un adversar surpriză în februarie 2024. Acest lucru a urmat unui scandal legat de decizia de grațiere a unui bărbat condamnat pentru acoperirea abuzurilor sexuale asupra copiilor, care a dus la demisia președintei Katalin Novak în direct la televiziune. Ministrul justiției Judit Varga (fosta soție a lui Magyar) a demisionat și ea, iar scandalul a dat o lovitură pretențiilor lui Orban de a apăra valorile tradiționale ale familiei. Magyar a acordat un interviu lung canalului YouTube Partizan, canalul de opoziție de referință, în care a criticat dur ceea ce a numit nepotismul și corupția partidului de guvernământ. Robert Puzser, un activist de opoziție care conduce o nouă inițiativă neafiliată unui partid, numită Citizens Resistance, afirmă că Magyar acționează cu prudență, în contextul în care oficialii Fidesz și anumite segmente ale mass-media încearcă să-l prezinte ca pe un liberal sau un om de stânga. Magyar, susține el, încearcă să evite alienarea bazei sale conservatoare din mediul rural, care până de curând era bastionul incontestabil al lui Orban. Și-a creat propria narațiune puternică – a unei Ungarii care se prăbușește. Majoritatea sondajelor naționale plasează Tisza, principalul partid de opoziție din Ungaria condus de Magyar, între 9% și 18% în fața partidului lui Orban. Doar unul, think tank-ul pro-guvernamental Viewpoint Institute, încă plasează Fidesz cu un ușor avantaj. Starea precară a spitalelor, școlilor și căilor ferate de stat este folosită împotriva lui Orban de Magyar și partidul său. Acum, strategia de lungă durată a lui Orban, atât de admirată în străinătate, începe să eșueze în țară – și lasă Ungaria mai aproape ca niciodată de înlăturarea unui om care a condus-o în ultimii 15 ani. Orban se află la putere de 19 din cei 35 de ani de la căderea comunismului în 1990, ceea ce îl face unul dintre cei mai experimentați lideri din UE. La începutul anilor 1990, Fidesz s-a desprins de rădăcinile sale liberale, iar Orban a instaurat o nouă identitate conservatoare, naționalistă și de dreapta. În 2015, când zeci de mii de oameni au venit în Europa pentru a cere azil, Orban s-a referit la ei ca făcând parte dintr-o „mișcare migratoare compusă din migranți economici, refugiați și luptători străini”. El s-a opus sprijinului militar pentru Ucraina de la invazia rusă pe scară largă din februarie 2022 și se opune, de asemenea, cererii Ucrainei de aderare la UE. Un element fundamental al strategiei lui Orban a fost capacitatea sa de a identifica temerile alegătorilor săi: acest lucru s-a dovedit adevărat în cazul fiecăreia dintre victoriile sale zdrobitoare, în 2010, 2014, 2018 și 2022. Un sondaj de opinie realizat de agenția Publicus în perioada 23-25 iunie a arătat că 45% dintre oameni erau în favoarea marșului Pride din Budapesta, iar 48% erau împotrivă. Cu toate acestea, doar 8% dintre alegătorii Fidesz au aprobat marșul, astfel că acesta a devenit un steag sub care s-a adunat tabăra sa. De la marș, susținătorii Fidesz au distribuit câteva imagini provocatoare de la Pride din Budapesta, inclusiv nuditate și povestea unui bărbat arestat de poliție pentru masturbare în public. După eveniment, cântăreața folk Marianna Majorosi, a cărei melodie a fost interpretată în timpul unui spectacol drag queen la Pride, a declarat: „Mă deranjează profund că, în calitate de artistă, nu am dreptul să împiedic pe cineva să facă asta cu vocea mea”. Orban și-a exprimat sprijinul pentru ea pe Facebook. În 2022, guvernul a organizat un referendum privind protecția copiilor, care a coincis cu alegerile generale. Întrebările includeau: „Sunteți de acord ca copiii din școlile publice să participe la cursuri de orientare sexuală fără consimțământul părinților?” și „Sunteți de acord cu promovarea schimbării de sex pentru minori?”. Au participat în total 3,7 milioane de maghiari, marea majoritate votând „Nu”. De atunci, oficialii guvernamentali au invocat rezultatul referendumului ca dovadă că maghiarii se opun valorilor promovate de Pride. Un alt element cheie al strategiei lui Orban este că câștigătorul ia totul. Orban a pierdut puterea în 2002, apoi a revenit la putere în 2010, iar printr-o nouă lege electorală din 2011 a redus Parlamentul de la 386 de locuri la 199 și a abolit al doilea tur de scrutin, canalizând efectiv voturile către partidul cel mai puternic. În timp ce partidele de opoziție divizate se luptau pentru firimituri, Fidesz a luat tot. Au obținut 45% din voturi în 2014, ceea ce s-a tradus în 67% din locurile din Parlament. Fostul sistem de reprezentare proporțională a fost înlocuit cu unul mai apropiat de sistemul majoritar, utilizat în Marea Britanie. De asemenea, a numit judecători favorabili Fidesz la Curtea Constituțională și la Curtea Supremă. În 2014, el a declarat că „statul iliberal” pe care îl construia „nu respinge principiile fundamentale ale liberalismului, precum libertatea... dar nu face din această ideologie elementul central al organizării statului”. Orban încă se străduiește să găsească denumirea potrivită pentru invenția sa. András Lánczi, un filosof considerat a avea o influență puternică asupra prim-ministrului, o numește „realism politic... Idei bazate pe experiență, mai degrabă decât pe utopii și moralizări, atât de îndrăgite de stânga”. Orban guvernează prin liste de puncte, mesaje simple extrase din sondaje de opinie nepublicate, comandate de guvernul său pentru a afla ce preocupă publicul. Mass-media pro-guvernamentală, rețelele sociale și panourile publicitare din toată țara acționează apoi ca o cameră de rezonanță pentru aceste mesaje. Unii lideri străini par să admire abordarea sa, în timp ce mulți republicani MAGA îl iubesc pe Orban pentru că se opune culturii „woke”. Prim-miniștrii slovac și georgian par, de asemenea, admiratori fermi, la fel ca Alice Weidel (Alternativa pentru Germania), Geert Wilders (Partidul Libertății din Olanda) și Herbert Kickl (Partidul Libertății din Austria). Orban a insuflat compatrioților săi „o nouă încredere în sine”, sugerează Lánczi, după secole de dominație străină. „Această națiune a devenit mai puternică și am dori să credem că nu suntem inferiori niciunei alte națiuni.” Dar, tocmai când ajunge la apogeul faimei sale în străinătate, se pare că i se trage covorul de sub picioare acasă. Peter Magyar a călătorit aproape continuu prin țară, atacând guvernul pentru condițiile din spitale, rețeaua feroviară defectuoasă și salariile din serviciul public, care sunt printre cele mai mici din Europa. El atrage mulțimi numeroase, iar vizitele sale la spitale, școli sau azile sunt transmise în direct pe Facebook, multe dintre ele atrăgând zeci de mii de vizualizări. „Vom reconstrui această țară împreună, cărămidă cu cărămidă”, repetă Magyar. „Cărămidă cu cărămidă!”, scandă mulțimea, în cor. Publiciștii Fidesz l-au descris ca pe un „mesia” gol, sau ca pe un trădător din propriile rânduri. Dar Magyar a oferit publicului o viziune alternativă pentru repararea patriei. Orban a început să facă și el unele greșeli, cum ar fi sprijinirea candidatului ultranaționalist George Simion în recentele alegeri prezidențiale din România, în ciuda unei lungi istorii de remarci anti-maghiare. El l-a considerat un aliat util în Parlamentul European, unde împărtășește mesajul lui Orban că „Europa creștină” este amenințată. Dar Simion a fost surprinzătorul învins al celui de-al doilea tur al alegerilor din România. Eșecul lui Orban de a opri Pride, după ce le-a promis susținătorilor săi că nu va avea loc, sugerează, de asemenea, o oarecare slăbire a puterii sale. Dar poate cel mai grav este faptul că economia maghiară, puternic dependentă de piața germană, în special de mașinile germane fabricate în Ungaria, stagnează. Orban nu mai poate oferi un nivel de trai mai bun. Chiar și András Lánczi, care crede că Orban va câștiga următoarele alegeri, spune: „Este inevitabil să existe atât de multe conflicte pe o perioadă atât de lungă [la putere]”, conflicte care „erodează încrederea, erodează respectul, erodează multe lucruri pozitive care unesc comunitatea politică”. Înfrângerea lui Orban, care a condus Ungaria în ultimii 15 ani, ar fi monumentală. „Orban este capabil să-și mobilizeze electoratul de bază, care numără aproximativ două milioane de persoane, dar acest lucru nu este suficient pentru a câștiga alegerile”, afirmă Zoltan Kiszelly, analist politic apropiat de Fidesz. Partidul Tisza are acum, de asemenea, aproximativ două milioane de susținători. Peste cinci milioane de maghiari au votat la alegerile din 2022, cu o participare de 69% - astfel încât alegerile din aprilie 2026 vor fi probabil decise de cei care sunt în prezent indeciși. „Căutăm teme politice care să atragă acești 500.000 până la un milion de alegători suplimentari, necesari pentru a depăși opoziția”, a explicat domnul Kiszelly. În 2022, pe fondul războiului din Ucraina, Orban s-a prezentat drept candidatul „păcii” și a afirmat că opoziția ar trage Ungaria în război. A fost o tactică de succes într-o țară care, de-a lungul istoriei, a fost adesea invadată de armate străine. În 2026, Ucraina ar putea să-l ajute pe Orban să câștige din nou, crede Kiszelly. Cu toate acestea, dacă războiul din Ucraina se va termina până atunci, Orban, „realistul politic”, va putea să-și asume meritul de lider occidental care a avertizat că Ucraina nu poate învinge puterea Rusiei. Sau, dacă războiul va continua, Fidesz ar putea intensifica campania împotriva lui Manfred Weber, liderul Partidului Popular European (PPE), care susține continuarea livrărilor militare occidentale către Ucraina. „Orban se poate prezenta, încă o dată, ca porumbelul păcii”, explică domnul Kiszelly. Orban prezintă, de asemenea, relațiile sale bune cu președintele rus Vladimir Putin ca o garanție a gazelor și petrolului rusești ieftine pentru consumatorii maghiari, care sunt constant amenințați de sancțiunile UE împotriva Rusiei. (Deși Orban nu a blocat până acum niciunul dintre cele 18 pachete de sancțiuni ale UE împotriva Rusiei.) Dar oponenții săi speră că Tisza și Magyar își vor menține avantajul în sondaje. Puzser, activistul din opoziție, crede că Tisza va câștiga „mai devreme sau mai târziu”. El descrie Ungaria ca fiind la o răscruce de drumuri. „Există o cale care duce la o tranziție democratică de la acest sistem semi-autoritar, semi-constituțional”, susține el, „și există o cale despotică care duce la o dictatură”. În ceea ce-l privește pe Orban, acesta a declarat în martie că există o luptă „pentru sufletul lumii occidentale” – unii consideră alegerile din aprilie viitor ca o bătălie pentru sufletul Ungariei.