atacul Israelului asupra Iranului aduce beneficii pentru Kremlin

Atacul Israelului asupra Iranului reprezintă o veste bună pentru Rusia, potrivit unor analize. Nivelul relațiilor diplomatice ale lui Vladimir Putin cu Israel și Iran i-au permis să se poziționeze atât ca prieten al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, cât și al conducerii iraniene, scrie digi24.ro. Acest lucru i-ar putea consolida poziția în fața Washington-ului, în contextul în care Rusia încearcă să-și alinieze interesele cu noile realități din Orientul Mijlociu, înainte de finalizarea conflictului.

Deși avioanele israeliene au evitat până acum să atace infrastructura de export petrolier a Iranului, războiul a speriat piețele globale. Potrivit informațiilor, scăderea prețurilor petrolului a afectat direct fondurile de război ale lui Putin, notează digi24.ro. În timpul negocierilor lungi cu administrația Trump despre Ucraina, Rusia a susținut întotdeauna că conflictul face parte dintr-un pachet mai larg de probleme globale și că interesele Nord-Americanilor și celor ruși s-ar putea alinia. Acum, aceste negocieri par să fi ajuns la final.

Rusia, cu legăturile sale cu Teheran, va deveni un actor important în aceste circumstanțe, amintesc cei de la digi24.ro. Presiunea asupra Kremlinului pentru a-și opri operațiunile din Ucraina devine mai puțin importantă în comparație cu sprijinul pentru stabilitatea în Orientul Mijlociu. De altfel, Rusia pare să se fi apropiat de Iran, semnând în ianuarie un tratat de „parteneriat strategic cuprinzător” cu președintele iranian Pezeshkian, dar urmărește, de asemenea, să-și întărească poziția de mediator global.

Pe de altă parte, oficialii ruși au condamnat vehement atacurile israeliene, catalogându-le ca „inacceptabile” și avertizând că toate consecințele vor reveni Israelului. În același timp, Moscova încearcă să se poziționeze ca un arbitru global, menționează digi24.ro, citând comunicatul Kremlinului. În alb, Putin și-a oferit medierea pentru a preveni escaladarea conflictului și a promis implicarea Rusiei, atât în discuțiile cu Netanyahu, cât și cu Trump.

Relațiile Rusia-Iran au fost strânse de-a lungul timpului, Rusia ajutând Iranul în domeniul militar și nuclear. În anii '90, Moscova a sprijinit Iranul în dezvoltarea armei balistice Shahab și a facilitat primul reactor nuclear de la Bushehr, operațional din 2013. În 2015, Rusia și Iranul au colaborat pentru a susține guvernul lui Bashar al-Assad în Siria, trimisând avioane și sisteme de rachete, iar în prezent, se oferă să participe la procesul de imbogățire a combustibilului nuclear iranian.

Deși au, în cadrul alianței, o colaborare tehnologică și militară, Rusia a evitat vânzarea Iranului a avionului de vânătoare Su-35, pentru a nu tensiona relațiile cu Israel. Potrivit celor de la digi24.ro, Israelul a refuzat, de asemenea, să ofere arme Ucrainei, în ciuda solicitărilor extinse.

După atacurile israeliene, prețurile petrolului au crescut temporar de la sub 60 de dolari la 75 de dolari pe baril, alimentate de temerile privind perturbarea exporturilor iraniene. Însă, ulterior, s-a dat verdictul că infrastructura cheie iraniană nu a fost afectată, iar traficul în Strâmtoarea Ormuz a rămas normal, notează sursa. Israelul a vizat mai ales instalațiile energetice interne ale Iranului, alimentând protestele împotriva regimului.

De asemenea, oficialii americani, citați de Digi24, precizează că Washingtonul monitorizează strâns situația și caută să evite o criză de amploare în zona energiei globale. Israelul păstrează opțiunea de a escalada atacurile, în timp ce negociază cu toate părțile implicate. Toate aceste evenimente favorizează Kremlinul, care privește cu interes o posibilă scădere a prețului petrolului, ceea ce ar putea duce la creșterea deșeurilor bugetare și a deficitului.

Potrivit unor analiști, angreneazăarea în conflicte majore din Orientul Mijlociu reduce importanța războiului din Ucraina pentru Occident, iar Putin se apropie de statutul unui om de stat de nivel internațional, cu rol de arbitru în problemele globale, scrie digi24.ro. În același timp, refuzul de a participa în mod direct la războiul din Ucraina rămâne o strategie cheie a Kremlinului.