Chemoembolizarea hepatică devine o soluție importantă în tratamentul tumorilor și metastazelor hepatice, mai ales pentru pacienții în care chirurgia nu este posibilă. Această procedură minim invazivă, realizată de medici radiologi intervenționiști, permite administrarea țintită a chimioterapiei direct la nivelul tumorii, cu un impact redus asupra întregului organism, potrivit specialiștilor de la Arcadia.
👉Procedura modernă de chemoembolizare hepatică și beneficiile sale
Chemoembolizarea hepatică este o metodă minim invazivă ce tratează tumorile de la nivelul ficatului prin administrarea de medicamente chimioterapice direct în țesutul tumoral, concomitent cu blocarea arterei care hrănește tumora. Această combinație blochează alimentarea cu oxigen și nutrienți a tumorii, crescând eficiența tratamentului și reducând efectele adverse care apar frecvent în chimioterapia sistemică.
Intervenția durează între 60 și 90 de minute, se realizează fără tăieturi sau anestezie generală, fiind necesară doar anestezia locală în zona arterei femurale. Medicul folosește un cateter ghidat imagistic pentru a ajunge direct în artera care alimentează tumora și administrează tratamentul împreună cu microparticule speciale ce blochează fluxul sangvin. După procedură, pacientul este supravegheat o zi și își poate relua activitățile obișnuite în câteva zile.
👉Reacții post-procedură și monitorizarea pacienților după chemoembolizare
Majoritatea pacienților experimentează sindromul post-embolizare, caracterizat prin oboseală, febră ușoară, greață sau durere abdominală, dar aceste simptome sunt temporare și controlabile medicamentos. La locul puncției este normală apariția unei mici vânătăi ce dispare rapid. În primele zile după externare, odihna este recomandată, iar activitățile se reiau treptat în 5-7 zile, în funcție de starea pacientului.
La 4 săptămâni de la procedură, medicul indică efectuarea unor investigații imagistice (CT sau RMN) pentru evaluarea eficienței tratamentului. De regulă, chemoembolizarea trebuie repetată pentru a menține sub control dezvoltarea tumorii și, implicit, pentru a prelungi speranța de viață. Decizia repetării tratamentului se ia individual, în funcție de răspunsul tumorii și starea generală a pacientului.
