De la miturile despre paralizie și pierderea memoriei, până la realitățile tehnologiei minim invazive, el oferă o privire clară asupra uneia dintre cele mai fascinante, dar și temute specializări medicale. Care sunt cele mai frecvente afecțiuni pe care le întâlniți în practica dumneavoastră? În general, tipurile de afecțiuni întâlnite depind de locul în care lucrezi, de „set-upul” instituției. La nivel global, în toată neurochirurgia, cele mai frecvente sunt afecțiunile degenerative ale coloanei, ceea ce în termeni generici numim „durerile de spate”. Acestea sunt și cele mai frecvent abordate în practica privată sau în spitale mai mici, care nu depind de o secție de terapie intensivă sau de intervenții chirurgicale foarte lungi. Am întâlnit statistici care arată că astfel de operații reprezintă aproximativ 60% din totalul intervențiilor neurochirurgicale. Le explic asta și rezidenților care se gândesc la o carieră în domeniu: majoritatea activității unui neurochirurg constă, de fapt, în tratarea patologiei coloanei. Probabil că se operează chiar mai multe cazuri decât ar fi necesar în realitate, dar, fiind intervenții relativ scurte, cu complicații rare și risc vital scăzut, ele se pretează unor servicii non-universitare. În spitalele mari, universitare și de urgență, ne concentrăm pe patologie mai complexă. Aici întâlnim frecvent traume craniene și spinale sau hemoragii intracerebrale spontane – toate acestea necesitând intervenții rapide, în echipă multidisciplinară și cu suport de terapie intensivă. O parte importantă din activitate, în spitalele mari, o ocupă tumorile cerebrale. Acestea pot reprezenta jumătate din activitatea unui neurochirurg într-un centru universitar. Tumorile cerebrale se împart, în general, în trei categorii: glioame (precum glioblastoamele), care sunt cancere ale creierului propriu-zis; tumori ale învelișurilor (meningioame, neurinoame vestibulare)